Fost secretar de stat: ,,e-Factura nu va avea efecte notabile în ceea ce privește reducerea evaziunii,,

Avocatul Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, a explicat de ce e-Factura nu va avea efecte notabile în ceea ce privește reducerea evaziunii. ,,E-Factura doar scurtează timpul în care ANAF primește informația,, explică Biriș.

 

 

„De ce, în opinia mea, E-Factura nu va avea efecte notabile în ceea ce privește reducerea evaziunii și implicit a GAP-ului de TVA, GAP care în 2021 a ajuns la incredibila sumă de 9 miliarde de euro (36,7% din VTTL – TVA colectabil, valoare ce ține cont de cotele reduse). Iată argumentele:

 

E-Factura este un sistem de raportare a facturilor care permite ANAF efectuarea în timp real a analizelor de risc.

 

Ofera acest sistem informații suplimentare? Nu, toate informațiile sunt oricum disponibile, companiile depunând lunar (trimestrial, doar în cazul companiilor mici) toate informațiile prin D 394.

 

E Factura doar scurtează timpul în care ANAF primeste informația.

 

Ca ANAF să poata face analize de risc automatizate și a scurta timpii de reacție (direcționare operativă a controalelor), ANAF ar trebui sa aibă capacitatea de analiza a informațiile primite (Big Data Analysis), automatizat.

 

Iar aceste capacități nu există și nu vor exista până prin 2029 – conform unei declarații a președintelui ANAF de anul trecut, fiind o componentă a PNRR.

Deci, e degeaba, cel puțin până atunci. La fel cum au fost și altele, gen ROI sau D088 (le mai țineți minte?)…

 

Să mai spunem și că cei de la conducerea MF/ANAF au îngropat în 2017 proiectul RAMP (informatizare ANAF), finanțat de Banca Mondiala. De ce? Nu știm…

 

Din acel proiect s-au cheltuit însă pe consultanță peste 20 milioane $ din cei 90 de milioane disponibili, cam degeaba în contextul în care proiectul de informatizare (bazat și pe bune practici din alte state, state care au reușit, după implementare să își reducă GAP-ul spre 5%) nu a mai fost implementat… Intra si asta la datoria publică.

 

 

Să mai spunem ceva important și despre cealaltă componentă, și anume AMEF (casele de marcat cu memorie electronică și GPRS, care ar fi trebuit să transmită datele cu privire la vânzările din retail): Toți comercianții au fost obligați să achiziționeze noile case de marcat in 2017 si 2018.

 

Și le-au achiziționat, că altfel plăteau amenzi ! Ce a făcut însă MF ? De abia de la sfârșitul lui 2021 și-au dezvoltat sistemele ca să primească informațiile de la AMEF…

 

Adică, din 2017 până în 2021 (5 ani!), AMEF-urile au fost degeaba, în contextul în care MF/CNIF nu putea primi datele de la acestea, deci nu aveau cum să facă mult clamatele analize de risc…

 

 

Le pot face acum? Nicidecum, pentru că – evident, nu și-au dezvoltat capacitatea de a analiza datele în timp real, Big Data Analysis nefiind implementată.

 

 

Și atunci, de ce obligăm contribuabilii, mici sau mari, să cheltuiască sume uriașe cu sisteme care nu sunt de niciun folos in reducerea evaziunii? Cine plătește, nu cumva tot consumatorul final, adică cetățeanul ?

 

 

De ce punem mereu carul înaintea boilor ? De ce nu își face mai întâi statul temele, astfel încât cheltuielile la care sunt supuși contribuabilii să aibă și sens ?

 

Că tot vorbim de reducerea evaziunii (facem și campanii de interes public pe toate canalele TV în sensul ăsta!), cum poate oare explica MF că nici astăzi vendomatele nu sunt dotate cu case de marcat ?

 

 

De ce au tot amânat normele care să permită autorizarea lor până când, acum, prin Ordonanța trenuleț (OUG 115) au prorogat din nou termenul de implementare (pentru că asta înseamnă amânarea amenzilor !) cu încă 9 luni ? Trebuiau introduse încă din 2019…

 

 

 

De ce nu și-au făcut treaba astfel încât furnizorii de case de marcat pentru vendomate să se poată autoriza și furniza din timp comercianților aceste AMEF-uri ?

 

Să fie oare doar un pervers joc de glezne, adică se fac că lucrează și în fapt nu fac mai nimic ?

 

Haosul ăsta generează oportunități uriașe, de furt. Și se fură, 9 miliarde de euro…

 

Numai așa se poate justifica faptul că România are, în mod constant, de departe cel mai mare GAP de TVA…

 

Ce se putea face altfel ?AMEF si E-Factura puteau fi încă de la început aplicații de emitere de bonuri și de facturare gestionate de ANAF. Soluțiile tehnice existau încă din 2015…

 

 

Cu astfel de sisteme puteam ajunge rapid să nici nu mai obligam contribuabilii (in special IMM-urile) să depună declarații, ANAF emite direct deciziile de impunere, ceea ce ar fi redus imens costurile companiilor și ar fi făcut practic imposibilă evaziunea.

 

Asta am avut în minte când am demarat procesul de analiză în vederea implementarii E Factura, în 2016…

 

La fel și cu SAF-T… Sistemul acesta detaliat de raportare, demarat tot în 2016, trebuia să ducă la reducerea numărului de declarații, în special pentru contribuabilii mari, cu operațiuni complexe.

 

Ce s-a facut? Încă o complicație… Pentru contribuabilii mici și mijlocii nici măcar nu era necesar, aplicațiile AMEF și Efactura ar fi trebuit să fie suficiente…

 

La final, să spun ceva și de RO E-Transport. Ați văzut modificarea din OUG 115? Eu zic că va genera haos.

 

Alt haos! În acest context, ar fi o imensă greșeală ca bugetarea să se bazeze pe venituri suplimentare din reducerea evaziunii! Că nu prea văd de unde…”, a scris Gabriel Biriș.